Parafrazând o celebră poezie a lui Marin Sorescu, vă prezentăm biografia unei persoane speciale, născută în a doua jumătate a secolului XX, o persoană care nu s-a „autoexilat” în celebra expresie: am făcut parte din „generația de sacrificiu”!

          S-a născut la poalele Bucegilor, în comuna Pietroșița, fiind cel mai mic dintre frați, într-o familie normală, cu 3 copii. A mers, singur, la școlile din comună, a învățat bine, fără a fi tocilar, ajutându-și familia în gospodăria tradițională, cu cățel, cu purcel, cu 3-4 grădini cu fân și pomi, cu vacă în curte. A făcut toate năzbâtiile și bolile copilăriei, s-a băgat la toate sporturile, obținând aprecieri și chiar diplome.

          A intrat printre primii la Liceul de cultură generală Pucioasa, a învățat bine și acolo și a devenit curând un lider nonformal al clasei. În vacanțe, muncea ca zilier la Drumuri și poduri Pietroșița, cunoscând ca-n palmă, orice firicel de apă, orice drum forestier, orice pod sau canton, orice colț de pădure pe traseul Pietroșița – Sinaia, zonă unde a văzut și celebra Gură de tunel de la Cărpeniș… Cu banii câștigați acolo, mai pleca cu gașca fraților mai mari prin Bucegi sau pe zona Doica-Brătei, din Leaota.

          Pasionat și de fotbal, la 16 ani a intrat ca junior la Cimentul Fieni (divizia C), apoi  a fost chemat la Metalul Târgoviște (divizia B), dar a refuzat oferta, a jucat inclusiv la juniorii lui Progresul Pucioasa, echipă cu care a câștigat campionatul județean de juniori! A participat la tabere naționale de sport, obținând și acolo diverse premii și diplome, la șah, volei, fotbal ș.a.. A fost campion județean de juniori la sporturile de iarnă – schi alpin și schi fond.

          A luat cu brio Bacalaureatul și a intrat, din prima, la Facultatea TCM a Universității din Brașov. Imediat după admitere (vara lui 1974), organizează o grupă de 10 colegi cu care, la 19 ani, face traversarea Făgărașului de la valea Oltului (intrare pe la Câineni!) până în Fereastra Mare a Sâmbetei. Zece zile grele, fără rezervări în avans, cu mâncare din traistă, cu schimbări de vreme și multe peripeții, frumoase pentru acea vârstă.

          Face armata la Lipova, dar spiritul sportiv nu îi dă pace! Participă, ca soldat TR, la o preselecție și devine fotbalist titular la echipa garnizoanei, Șoimii Lipova, cu care ajunge pe primul loc, iar echipa participă la barajul pentru Divizia C.

          În perioada 1975-1980 urmează facultatea la Brașov, oraș înconjurat de munți (Tâmpa, Postăvaru, Piatra Mare, Piatra Craiului și Bucegi), pe unde face ture de 1-2 zile, fie cu colegii de cămin, fie ca membru al CPNT Brașov. Joacă fotbal, tot în județeană, la ONT Carpați Brașov. Face cursul de Ghid interpret (franceză-rusă) la ONT Carpați Brașov, dar în vacanțe se duce la țară să lucreze, ca salahor cu unchii săi, mari meșteri zidari ai comunei Pietroșița. În taberele studențești, alege să colinde munții Făgăraș, Cindrel și Cibin sau munții Orăștiei, Cheile Nerei și ale Carașului, zona carstică din Banat. Cu prietenii de la țară și cu colegii de liceu descoperă minunatul Retezat.

           Este membru fondator și vicepreședinte al primului cerc rebusist studențesc din țară, „Gaudeamus” Brașov și publică în revista Rebus, fiind în primii 10 enigmiști din țară.

          Este repartizat, în 1980, la Combinatul de Oțeluri Speciale Târgoviște (COST) unde este încadrat ca Inginer mecanic, avansând, profesional, ca Șef atelier mecanic, Șef secție mecanică, Mecanic Șef pe COST. Căsătorit în 1989, are doi copii, cu care, colindă întreaga țară și îi învață istorie și geografie direct pe teren! Așadar, activitatea din domeniul turistic, sportiv și cultural nu a fost făcută afectând segmentele normale ale vieții sociale și familiale.

          Imediat după angajarea la COST a început și cursurile Școlii de ghizi a B.T.T. Dâmbovița, absolvind ca șef de promoție, fiind promovat imediat ca Monitor al Școlii de ghizi și Președinte al Corpului de ghizi. Participă, la simpozioane naționale de turism pentru tineret, conduce grupuri de autocar, este co-organizator la Serbările Zăpezii de la Pârâul Rece sau la Trenul Tineretului de la Costinești. Face parte din echipa județului Dâmbovița, participantă la concursul „Monumentele construcției socialiste”. În fiecare toamnă, pleacă pe cont propriu, cu trenul, prin țările socialiste din Europa, iar în 1986, în Franța.

          În decembrie 1983, alături de alți valoroși ghizi montani ai B.T.T. Dâmbovița înființează Clubul de Turism „Chindia” pe care, în timp, îl urcă în primele 5 cluburi din țară! Cu toții, colindă munții țării, participă la Cupe sau Lire culturale organizate de alte cluburi, la D.O.T. sau „Ștafeta munților” organizate de BTT-ul central. Au fost generații frumoase, valoroase, au fost instruiri montane de nivel înalt, cu îndrumători celebri, precum Niculae Baticu, Andrei Beleaua, David Neacșu, Răzvan Petcu sau Teodor Negoiță, care au ajuns astfel în județul nostru. Tot atunci, au început taberele de inițiere în turismul montan, în speologie, în alpinism, plantări de puieți sau programe de ecologizare. O activitate deosebită, diversă, ca a unui stup de albine! În 1991, „Clubul de turism Chindia” obține personalitate juridică și devine „Asociația de turism Chindia”.

          În 1996, când Târgoviștea sărbătorea 600 de ani de atestare documentară, a inițiat și a participat la o expediție în Caucaz, pentru a atinge vârful Elbrus (5642 m), noua bornă europeană alpină a geopoliticii mondiale. A pornit, astfel, proiectul TOP 7, topul cuceririi celui mai înalt vârf de pe fiecare continent, alpiniștii clubului ajungând și pe Kilimanjaro din Africa (5895 m), Aconcagua din America de Sud (6959 m) și Mc.Kinley din America de Nord.

          În anul 2007, când România a intrat în Uniunea Europeană, inițiază și coordonează proiectul TOP 27, topul atingerii celor mai înalte cote, din fiecare țară a Uniunii Europene. Până acum, montaniarzii dâmbovițeni au ajuns pe 23 din cele 27 de repere montane din țările UE. Proiectul continuă.

În 2010, ca membru fondator și consilier științific al Asociației Ecologice Floare de Colț, este colaborator în proiectele de protecție a mediului și în cele de educație turistică montană nonformală.

          Cam din 2015, „cormoranii” (generația tânără) așteaptă un răspuns la întrebarea retorică: ”Cât timp, noi, cei tineri, cei iuți și viteji, și curajoși, și vânjoși, vom mai merge la munte împreună cu dinozaurii?” Inspirat de poezia lui Marin Sorescu, de care vorbeam mai sus, răspunsul vine rapid din partea lui Nicu Posta:

Desigur, „Dinozaurii” n-au existat, dar pentru că toate lucrurile bune prezentate mai sus trebuiau să poarte un nume, ele au fost botezate, cu solemnitate, drept Asociația Chindia Jurasic Park!  

Noua asociație a fost ctitorită chiar de el în anul 2016, an care avea să fie începutul unor aventuri demne de cronici și al unei prietenii trainice între oameni și visurile lor.

          Pentru pasiunea cu care conduce grupurile de copii, de elevi în tabere, inginerul Nicu Posta este numit „Domn` Profesor”! Așa îl știu mai toți oamenii din munte, cabanierii, prietenii de la Salvamont, de la Parcul Natural Bucegi, de la poliție sau jandarmerie. De fapt, la ultima emisiune din sezonul 12 a concursului „Câștigă România” de la TVR 1, întreaga țară a exclamat – Extraordinar!, după evoluția, aproape fără greșeală, a enciclopedicului concurent…

          Acum 10 ani, a inițiat TOP 14 – Senectute, cucerirea celor 14 vârfuri peste 2500 m din România! Anul acesta a lansat TOP 70, adică atingerea a 70 de vârfuri din lumea largă.

Marți, 16 septembrie 2025, Nicu Posta își va serba cei 70 de ani, împreună cu o parte din prietenii săi, pe vârful Vânătarea lui Buteanu (2507 m) din masivul Făgăraș. Deşi suntem prieteni de peste 30 de ani, continuă să ne uimescă/ cucerească/dea lecţii de fiecare dată, veritabilul om-enciclopedie, purtător al unei memorii vii și al unui spirit care nu încetează să adune și să împărtășească.

          La mulți ani!

          Din partea membrilor ACJP,

                    Iolanda Dragomir, Vicepreședinte

                    Ileana Bocanciu, Vicepreședinte