NATURĂ și CULTURĂ, pe plaiuri dâmbovițene
La începutul anului 2024, montaniarzii grupați în jurul Asociației Chindia Jurasic Park și ai Asociației Ecologice Floare de Colț și-au propus să iasă periodic la munte și să implice în acțiunile lor cât mai mulți cetățeni dâmbovițeni, de toate vârstele, pentru a cunoaște din frumusețile aflate „la doi pași” de zonele urbane.
Primul obiectiv al zilei de duminică, 4 februarie, a fost mai puțin cunoscutul „Stejar de 1000 de ani”, un rar monument al naturii aflat pe valea Tisa, în pădurea de la intrarea în satul Drăgăești-Ungureni al comunei Mănești. În ultimii ani au fost montate și câteva indicatoare turistice speciale, iar accesul se poate face auto, pe un drum utilitar care servește și instalațiile petroliere din zonă. Renumitul stejar este, într-adevăr, un uriaș printre alți copaci mai tineri, iar perenitatea sa este justificată, din informațiile preluate de la localnici și de poziția lui ca bornă de tarla forestieră între moșiile vechilor proprietari, frații Dumitru și Nicolae Ivănescu, vechi boieri din zonă. După fotografiile de rigoare în jurul monumentului și a unei mici acțiuni de ecologizare, drumeții au continuat plimbarea prin pădure și au colindat pe poteci sau drumuri forestiere până pe culmea ce domină atât valea Dâmboviței (dreapta), cât și valea Ialomiței, imortalizând imagini din zona Șotânga sau dinspre mărețul vârf Leaota. La revenirea lângă stejar, iubitorii de natură și-au propus să contacteze atât Agenția de Protecție a Mediului Dâmbovița, cât și specialiștii de la Ocolul Silvic Sturzeni pentru a evalua mai bine vârsta arborelui, pentru a îl ocroti și a organiza eventuale „ore altfel” cu elevii de gimnaziu sau cu studenții facultăților de profil de la Universitatea „Valahia”. Următorul obiectiv a fost vechiul schit Bunea, iar traseul auto ales a parcurs un drum recent modernizat, cel care leagă văile Dâmboviței și ale Vulcanei (Sticlăriei) prin comunele Pietrari și Vulcana-Băi. La schit s-a discutat, pe baza informațiilor lui Cezar Bolliac, după „excursiunea arheologică din 1869”, despre „Mormintele de pre Vulcana Mare”, dar și despre greutățile (în curs de rezolvare!) avute în restaurarea vechiului schit construit pe moșia armașului Bunea Grădișteanu. Și această temă va fi propusă spre studiu specialiștilor de la Universitatea „Valahia” și experților de la Complexul Muzeal Național „Curtea Domnească”.
O tură frumoasă, într-o zi frumoasă, cu drumeție și povești, în mijlocul naturii. Peste două săptămâni vom reveni cu o tură în zona Fieni-Pietroșița.
Nicolae Posta
Președinte ACJP
Partajează acest conținut:
Lasă un răspuns