În data de 17 decembrie 1999, ziua de 25 noiembrie a fost desemnată ca Ziua internaţională a luptei împotriva violenţei domestice de către Consiliul General al Naţiunilor Unite.

În fiecare zi, în întreaga lume, femeia este victimă a violenţei, manifestată sub cele mai diverse forme: de la agresiune fizică, hărţuire sexuală, violenţă domestică până la mutilare şi tortură. Manifestările de violenţă îndreptate asupra femeii au cauze dintre cele mai diverse: de la educaţie deficitară, la lipsa de autocontrol în faţa unor situaţii frustrante şi perpetuarea unui model familial în care violenţa reprezintă un mod de viaţă, până la dorinţa de a domina, de a-şi impune superioritatea, de a-şi etala prestigiul în faţa unei victime umilite, devalorizate, transformată într-o fiinţă ale cărei trăiri se rezumă la teama de a nu provoca o nouă agresiune şi mai dură. Speriate de stigmatizarea din partea celor care le află secretele, multe femei acceptă tacit să fie agresate.

Acestea sunt numai câteva dintre motivele pentru care oamenii trebuie să ştie că demnitatea umană este dreptul fiecăruia, dar şi că fiecare putem face ceva pentru a opri violenţa, mai ales când vulnerabilitatea este dată de fragilitatea, sensibilitatea şi poate de incapacitatea de a se apăra ale potenţialei victime.

Estimările ONU arată că abuzurile asupra femeilor nu doar persistă, ci sunt în creştere. În România, situaţia este la fel de îngrijorătoare. Datele arată că femeile reprezintă 83% din cazurile de violenţă fizică în familie. În aceste condiţii, este posibil ca fiecare dintre noi să cunoască cel puţin un caz de violenţă asupra unei femei.

Victimele violenței domestice accesează serviciul de urgență din cadrul Spitalului Județean de Urgență ca urmare a agresiunilor suferite sau a altor urgențe medicale asociate. Victimele violenței în familie pot prezenta leziuni clare sau doar semne ale unor forme de abuz fizic. Din cauza unor temeri sau a altor cauze, victimele violenței în familie neagă sau evită să vorbească despre situația în care se află.

               Întrucât violența în familie are consecințe majore și poate avea riscuri care pun viața unei persoane în pericol, în cazul unor semne sau a unor leziuni clare ale abuzului se impune o intervenție specifică din partea asistenților sociali care lucrează în cadrul Spitalului Județean de Urgență.

Pacienții care apelează la serviciile medicale și sunt victime ele violenței în familie trebuie să beneficieze de asistență medicală (evaluare și tratament) și asistență socială (consiliere informare, ghidare, evaluarea riscului de repetare a agresiunilor, plan de siguranță și externare dirijată la nevoie). De aceea în cazul acestor pacienți care necesită deopotrivă asistență medicală și asistență socială, coordonarea intervenției se face de către medicul responsabil de caz împreună cu asistentul social din spital.

Anul acesta, asistenții sociali ai Spitalului Județean de Urgență Târgoviște au dorit să aducă în atenția opiniei publice un  mesaj de solidaritate față de victimele violenței domestice, dar, mai ales de implicare activă în sesizarea oricăror forme de violență asupra persoanelor vulnerabile, potențiale victime, ca responsabilitate a noastră, a tuturor, în încercarea de a limita  dimensiunea îngrijorătoare a fenomenului.

 Zilnic, la Camerele de Gardă ale Spitalului Județean de Urgență Târgoviște se prezintă cel puțin o persoană victimă a violenței domestice.

Pentru a marca evenimentul, asistenții sociali au  oferit consiliere informațională, legislativă, au împărțit pliante si  au adus în atenția pacienților internați în spital necesitatea implicării a noastre, a  tuturor, pentru a proteja potențialele victime, a sancționa comportamentele agresive, conform legislației în vigoare, dar, mai ales, pentru a pune în lumină un fenomen îngrjorător, adesea normalizat în societatea nostră.

Asistenții sociali poartă o responsabilitate profesională importantă, deoarece evaluarea/intervenția lor poate afecta în mod semnificativ viața pacienților. De aceea, asistenții sociali au datoria de a înțelege impactul situației medicale și a tuturor acțiunilor medicale care au efecte asupra vieții pacienților și asupra familiei acestora.

Intervenția asistentului social implică tehnici și metode specifice diferitelor abordări teoretice și practice în asistența socială. Practica asistenței sociale este un proces de construire a intervenției și suportului în baza evidențelor și a dinamicii apărute în viața oamenilor ca urmare a efectelor problemelor medicale și sociale. Asistentul social creează, adaptează și modifică activitățile de suport în funcție de evoluția cazului și de schimbările sau informațiile noi apărute în anamneza socială. Este foarte important ca asistentul social să aibă formare profesională și supervizare atunci când este necesar să utilizeze tehnici și metode inovative de intervenție.

Practica profesională a asistenților sociali care lucreează în spital este modelată de principiile etice ale profesiei de asistent social. Aceste valori fundamentale includ: un angajament față de menținerea demnității oamenilor, bunăstare și autodeterminare; un angajament față de practica profesională caracterizată prin competență și integritate profesională și un angajament față de o societate care oferă oportunități tuturor membrilor săi într-o manieră justă și nediscriminatorie.